Si totusi a inviat!

In primul rand, sa nu aveti iluzia ca sunt vreun mistic sau ca incerc sa conving pe cineva ca as fi vreun sfant. Dimpotriva, sunt cel mai mare fariseu, vames si desfranat. Nu e exclus sa ma auziti spunand bancuri cu Iisus sau cu preoti. In mod normal conceptia mea despre crestinism e cam asa: nu primestI nImic in viata asta, trebuie sa suferi pentru ceva ce primesti in lumea cealalta, deci nimic concret. Insa uneori se intampla ca simt ca ma invart in cerc, nu mai inteleg  nimic, si atunci caut o lumina in lumea spirituala. Am studiat pana acum Upanishadele hinduse, sutrele budiste, Coranul musulmanilor, Tanakhul iudaic, si altele. In fiecare am gasit ceva interesant dar in final nu am fost pe deplin satisfacut. Din crestinism nu am inteles nimic, dupa cum v-am spus. Hinduismul si budismul sunt destul de clare, predomina elementul intelectual, totul e spirit si spiritul e in toate. Islamul si Iudaismul, la fel, e simplu, razboi si violenta si supunere fata de Dumnezeu. Crestinismul e mai ciudat, nu inteleg nimic din el. Si totusi, intr-un final, obosit de atatea cautari, mai citesc si Evanghelia. De inteles tot nu inteleg nimic dar asta nu are nici o importanta. Dupa vreo trei capitole simt ca am o pace profunda, nu ma mai tulbura nimic. Multe lucruri le vad mult mai clar, mult mai simplu. Imi dau seama ca ma tulburau niste prostii. Si atunci privesc cu altii ochi pe Iisus si crestinismul. Stiu sigur ca acolo e ceva foarte puternic pe care eu nu il inteleg. Paste fericit! Hristos a inviat! 

Eu cu cine votez si de ce

Se tot spune din ce in ce mai des ca lumea si-a pierdut increderea in clasa politica in general, indiferent de apartenenta la un partid sau altul. Eu unul nu mi-am pierdut-o. Nu mi-am pierdut-o pentru ca nu am avut-o niciodata.

As vrea intai sa lamuresc niste lucruri fundamentale in legatura cu parerile mele despre politica. Nu imi pun niciodata problema ca cineva sta acolo sa se preocupe in vreun fel de problemele oamenilor. Asa ceva nu se intampla, sa dam asta la o parte.Preocuparea fundamentala e puterea. Obtinerea ei si pastrarea ei. Deci odata lamurit bine acest aspect fundamental putem privi lucrurile din alta perspectiva. Si anume cine face lucrul acesta cel mai bine. Asta e singurul lucru care merita apreciat si comentat.

Din acest unghi imi permit sa studiez pe scurt scena politica actuala.

Privind la PDL pot sa spun ca sunt cel mai bine organizati. Au demonstrat-o de multe ori, inclusiv la ultimele alegeri castigate pe muchie. Alegeri pe care ei au stiut sigur ca le-au castigat, spre deosebire de altii care au baut sampanie. Ori ce s-ar spune despre Basescu, la PDL, in fata sau in spate, nu stiu, dar sigur exista niste minti machiavellice de inalt nivel. Si inteligenta trebuie apreciata, cu toate conotatiile sale.

PSD-ul mi s-a parut extrem de greoi in ultima vreme. Nu ca ar fi fost foarte iute inainte. Poate pe vremea lui Iliescu. S-au culcat pe laurii sondajelor si au considerat ca totul va merge de la sine. Nu stiu daca e asa. M-a surprins totusi interventia lui Ponta in parlament, o schimbare la care chiar nu ma asteptam. Se pare ca in final a avut inspiratia de a intelege ca nu e chiar atat de simplu si ca trebuie sa mai vii si cu ceva concret in afara de urlete isterice. Totusi Ponta e un politician destul de imatur inca iar vechii din spatele lui nu mi se par prea bine ancorati in realitatea de astazi.

La PNL lucrurile stau cel mai tragic. Pacat de un partid cu asemenea istorie. De mult ma asteptam la o gafa din partea lui Antonescu si a comis-o chiar cu sprijinul entuziast al amicilor pacatosi de la Intact. Asta e semnalul de trezire dupa visul frumos al conducerii in sondaje. Graitoare a fost si reactia la discursul lui Ponta: de ce sa schimbi discursul radical cand conduci in sondaje? Adica, de ce sa muncesti cand merge si cu un urlet isteric odata la doua trei zile si pe urma distractie?

Concluziile mele, simple si reci sunt urmatoarele. De furat se va fura in continuare indiferent cine vine la putere. Intrebarea e cine o va face cu mai mult bun simt si cine va mai face si cate ceva util pentru tara.

Ce va face PDL-ul: treburi ca si pana acum dar va pune in fata oameni putin mai nevinovati la infatisare, gen guvernul Ungureanu. De apreciat cel putin impresia artistica. Insa in mod sigur vor fi mult mai atenti la capitolul licitatii si altele, avand in vedere ca s-au ars din plin in ultima vreme. Si in mod sigur vor face si ceva pentru tara, nu pentru ca ar vrea neaparat, dar nu suntem chiar de capul nostru si FMI-ul, UE si altii nu o sa ne lase in pace.

Ce va face PSD-ul: in fata, Ponta va fi atat de fericit incat nici nu o sa se trezeasca pana cand confratii din spate se vor baga foarte bine in niste treburi. Pentru a asigura poporul ca totul e bine, probabil vor da drumul la punga bugetului pentru fel de fel de majorari ca doar nu e din banii lor.

Cei din PNL probabil se vor zbate isteric sa arate ca ei sunt pe picior de egalitate cu PSD-ul, daca nu chiar mai presus. Putem usor prezice la ce situatie frumoasa va duce competitia din cadrul USL-ului. In orice caz, la stabilitate nu. Nu e problema, pana se alege praful de alianta, oamenii de baza din spate vor avea grija sa se infrupte bine din beneficiile guvernarii, nu de alta dar sa se cunoasca totusi ca au trecut pe acolo.

Published with Blogger-droid v2.0.4

Minunata Lume Facebook

In urma cu ceva timp credeam in inocenta si sfanta naivitate a mea ca Facebook-ul e un loc minunat si pur in care domnesc anumite reguli calauzitoare catre o viata morala si as putea chiar sa spun apropiata de perfectiune. Cum am ajuns la aceasta concluzie, ma veti intreba? Totul a inceput in zilele mele de zburdalnicie, cand m-a pus pacatul, ca un holtei ce ma gaseam, sa trimit cereri de prietenie unor fete pe care nu le cunosteam. Ce credeti ca s-a intamplat? Credeti ca domnul Facebook m-a lasat la greu, in ceasul de ispita? Ei bine, nu. M-a luat de mana si mi-a aratat calea cea buna. Cateva zile bune n-am mai putut trimite nici o cerere de prietenie. Mai mult am primit si un avertisment cat se poate de serios. Traznit in plin de o asemenea dojana, mai ca era sa dau pe dinafara de spirit autocritic. Unde naiba te credeai aici, in puburi ieftine, unde agatai domnisoare neconsolate la 4 dimineata, pe care nici nu le mai vedeai bine de la atata... cafea cu gheata si ce mai pun ei acolo??? Lasa ca stim noi. Ei bine nu, aici e un loc sfant, as putea spune sacru. Se cheama Facebook.

Asa stand lucrurile, nu micuta mi-a fost mirarea cand am citit ca atunci cand se gandea la proiectul Facebook, Zuckerberg era cat pe ce sa-l faca site de matrimoniale dar a considerat ca e o afacere mai buna sa-l faca mai sobru. Recunosc, a fost o lovitura grea insa nu a reusit sa imi zdruncine increderea in demnitatea si decenta Facebook-ului. De exemplu, eu cred ca atunci cand ei iti cer numarul de telefon, o fac doar pentru a fi siguri ca iti pot trimite parola atunci cand o pierzi. Sigur, au fost niste voci rautacioase care au spus ca ei de fapt vand toata baza de date corporatiilor, dar cine ii crede? Facebook are anumite standarde. Decenta, ma intelegi? Sau atunci cand te duci la supermarket si dai check-in. Ce chestie cool, nu? S-o facem cu totii, uraaa! Cine ar putea crede aberatia ca Facebook vinde asta firmelor care vor sa stie unde faci tu shopping? E o aberatie. Ei vor doar sa fie siguri ca te gasesc prietenii in caz ca te ratacesti. Pentru ca dupa cum se stie, Facebook e ca un frate mai mare care are grija de tine.

In orice caz, nu te relaxa, decenta e pe primul plan. Sa te fereasca vina sa tamponezi ceva cu smartphone-ul in mana. Evident erai un cocalar de pe Facebook, vor spune jurnalistii cu ton de experti in verdicte dupa o verificare in profunzime a background-ului pe Google.

Sau tu domnisoara, totul pare frumos si dragut la suprafata. Dar la prima problema cu legea, rochita aia scurta va iesi la suprafata. Da, a fost marfa la ultima petrecere dar demonstreaza acum ca nu esti o pitipoanca.

Nu, Facebook-ul nu e ceea ce credeti. Nu e pentru noi. E pentru oameni perfecti, care au doar doi prieteni in lista, cu care si stau in aceeasi casa. Toate pozele sunt la costum, intr-un cadru decent. Dar oricum nu le va vedea nimeni pentru ca sunt setate pe privat. Iar ei de fapt nici nu stau pe Facebook vreodata ca niste oameni perfecti ce se gasesc. Pe Facebook stam doar noi, astia, cu multe defecte de caracter si mii de vicii. Dar eu sunt linistit. Domnul Facebook e acolo, vegheaza si ne calauzeste pe calea cea buna.

Published with Blogger-droid v2.0.4

Solutia PDL: Dezbateri in stil american

Am observat ca multi sarbatoresc zgomotos plasarea nu foarte buna in sondaje a PDL-ului. Poate spre surprinderea multora, eu unul nu. Consider ca va fi intotdeauna nevoie de un partid puternic de dreapta pentru a echilibra lucrurile pe scena politica din Romania. De stanga avem destule.

Atitudinea mea fata de Basescu de-a lungul timpului a fost predominant critica insa, parafrazandu-l pe un mare poet, cred ca l-am dispretuit destul. Insa nu Basescu ma preocupa in momentul asta ci situatia din interiorul singurului partid puternic de dreapta din Romania, avand in vedere ca din punct de vedere structural nu pot in nici un caz sa am simpatii fata de ideologia de stanga. In ultimul timp s-au intetit discordiile interne intre reprezentantii diferitelor tabere si impresia generala e de lipsa de unitate in momentul in care PDL-ul ar trebui sa iasa cu artileria supergrea pentru a creste in sondaje. Asistand in acelasi timp la evenimentele de pe scena politica americana, m-am intrebat daca in Romania PDL-ul n-ar putea adopta modelul american de dezbatere pentru selectarea candidatului cel mai bun pentru alegeri. Pe de o parte, toata lupta interna ar putea fi valorificata pozitiv prin dezbateri constructive, publice, intre reprezentantii desemnati ai tuturor taberelor din cadrul partidului. Castigul de imagine ar putea fi puternic. Oricum mi se pare o solutie mult mai buna decat scrasnirile din dinti pe la colturi care sunt practicate acum. Iar in final ar castiga candidatul cel mai bine plasat in sondaje. In felul asta nici cei din interiorul partidului n-ar mai avea nimic de zis. Nu sustin in nici un caz sa se faca un spectacol doar de forma ci chiar o actiune reala, fara manusi. Daca nu poti face fata tirurilor din interior, cum poti rezista atacurilor celor care in nici un caz nu te menajeaza? Formula concreta de punere in practica se poate discuta. Dezbateri in diferite orase din tara sau alte formule. Un anumit numar de dezbateri dupa un calendar, cu publicarea clasarii dupa fiecare dezbatere.

Pentru cei care nu sunt familiarizati cu procedura din America, precizez ca inainte de desemnarea finala a candidatului unui partid pentru alegerile prezidentiale au loc multe dezbateri publice intre cei mai bine cotati candidati posibili ai partidului. Nu stiu daca se va intampla asa ceva, insa in momentul in care un partid din Romania va adopta un asemenea sistem va demonstra ca a trecut la un alt nivel de a face politica.

Published with Blogger-droid v2.0.4

posted from Bloggeroid

Ce-as face daca as fi Mark Zuckerberg?

Intr-un articol de pe WSJ, vesnic sursa mea de inspiratie, autorul se plangea ca nu exista inca un site web care sa ofere acces complet la tot ce inseamna muzica, contra unei mici taxe lunare in jur de 4 $ si considera asta drept o ocazie ratata atat pentru business-ul online cat si pentru clientii potentiali.
Sunt de acord cu el. Si mie mi-ar placea sa am acces la download de muzica nelimitat pentru 4$ pe luna, pe care sa-i platesc eventual imediat printr-un sms. In momentul asta exista doar varianta achizitionarii de tunes la un pret ce poate ajunge si la 1 € pe piesa. Gasirea unei solutii pentru a realiza ce isi dorea autorul ar implica aducerea la aceeasi masa a tuturor caselor de discuri si a le convinge sa accepte lucrul asta. Mai este problema ca un oarecare artist sa nu fie de acord. Insa de ce ar accepta artistii si companiile din industria muzicala asta cand le este mult mai facil sa isi ia banutii pe fiecare piesa downloadata in parte? Este si dificultatea de a sti cum sa distribui in mod corect banii pentru fiecare artist in parte. Autorul propune varianta de a-i plati in functie de numarul de downloaduri. Insa astea trebuie verificate, dovedite si e posibil oricand sa existe suspiciuni. In concluzie, o gramada de probleme si o misiune aproape imposibila.
Asta am crezut la inceput. Apoi mi-a venit ideea! Dar daca s-ar duce Facebook-ul sau YouTube-ul sa le propuna asta artistilor? Ma refer la a gasi o varianta de a oferi muzica folosind platformele deja existente. Si mi-am adus aminte de Andrew Carnegie. Tipul a facut urmatoarea chestie: prin diverse manevre a adus toti producatorii de otel din SUA sub aceeasi umbrela si a creat o noua companie care practic detinea monopolul. In ziua cand a fost creata, compania a ajuns sa valoreze la bursa dublu fata de cat ar fi valorat companiile individuale luate separat, prin simplul fapt ca detinea monopolul iar miscarea respectiva a reusit sa creeze o impresie foarte puternica. Ce-ar fi daca cineva ar face acelasi lucru in industria muzicala? Vorbim de sute de milioane de clienti si de un profit de miliarde de dolari pe luna. Insa totul poate deveni astronomic daca vorbim si de listarea la bursa.

P.S. Acum pe bune, ce as face daca as fi Mark Zuckerberg...? Mi-as lua un Ferrari editie limitata si o alta prietena. Totusi e pacat sa ai atatia bani si sa n-ai o prietena frumoasa. Don't hate me Mark! (Pe bune, i-ati vazut prietena? Oh!)

Razboiul branzei de vaca din Israel face valuri pe Facebook

Credeati ca Facebook-ul poate fi folosit doar pentru a schimba regimuri politice, cum s-a intamplat, de exemplu, cu rasturnarea presedintelui egiptean? Nu! In Israel, pot sa cada bombe, poti sa ai fasii Gaza si alte mizilicuri insa totul e de fapt pana la branza de vaca. Nu e de gluma, oamenii astia vor sa aiba in fiecare dimineata la micul dejun branza lor de vaca, si asta la un pret rezonabil. Iar totul a explodat cand compania Tnuva, care controleaza 70% din piata de lactate din Israel a crescut preturile.
Un israelian a lansat o initiativa pe Facebook pentru boicotarea produselor firmei respective. Peste 100000 de persoane s-au alaturat iar branzeturile cu marca respectiva au inceput sa putrezeasca pe rafturile supermarketurilor. Compania a anuntat in mod oficial pierderi de 15% in vanzari insa surse neoficiale spun ca s-ar apropia de 25%. In final a intrevenit si prim-ministrul in solutionarea problemei si s-a propus chiar varianta de a se importa cantitati mari de branza.
Compania Tnuva a fost nevoita pana la urma sa scada preturile cu 30%, fiind urmata si de toate celelalte companii de lactate.
In cazul in care credeati ca preturile la branzeturi sunt exagerat de mari in Israel, mentionez ca nu e deloc asa. 250 de grame de branza de vaca in Israel costa in jur de 1,3 $ iar in Statele Unite aproximativ 2,8 $. Insa se stie ca evreii nu accepta niciodata o afacere proasta!

Sursa: Wall Street Journal

Ce frumoasa e globalizarea... Dar totusi, mars acasa!

Citesc un articol pe Wall Street Journal legat de Toscana mea de bastina. Se pare ca o comunitate mare de chinezi si-au facut cuib in zona Florentei, o zona renumita pentru producatorii de textile, si ameninta sa distruga industria locala prin concurenta neloiala si frauda. Practic, chinezii angajeaza oameni adusi direct din China, fara acte si platiti foarte prost. Mai mult, aduc materie prima din China, foarte ieftin. La toate astea se adauga evaziunea fiscala masiva. Nu tin acte sau au contabilitate dubla, una pentru stat si alta pentru ei. In final, ei vand imbracaminte cu eticheta Made in Italy realizata la niste costuri evident mai mici. In ultimii ani au scos din afaceri aproximatix jumatate din miile de producatori italieni de textile din zona. In schimb au trimis sute de milioane de euro in China, bani neimpozitati si nedeclarati.
Insa intr-un tarziu italienii au inceput sa loveasca si ei. Politia italiana a facut raiduri masive in randul chinezilor si in jur de 70 de firme au in momentul asta activitatea blocata si sunt investigate.
Cam asta se inampla cand deschizi larg portile la nivel global. Personal chiar n-as vrea sa cumpar ceva italian si sa ma intreb apoi daca n-a fost facut intr-un atelier mai dosnic. Pe de alta parte, sa nu uitam ca la un moment dat am fost si noi chinezi.

E bine ca angajatii la stat sa fie platiti prost?

Citesc un articol pe wall-street.ro cu tema scaderii salariilor in societatile de stat. Prim-ministrul Boc ar fi observat ca in Posta Romana sunt salarii prea mari si cauta solutii pentru reducerea lor.
La o prima vedere, totul in regula. Tara are buget mic, sa fie si salariile la stat mici, toata lumea sa suporte povara etc. In plus, ca om politic ai parte de toata sustinerea omului din popor, care nu gandeste mai mult de lungul nasului si care rade satisafacut ca le-a murit capra si alora care lucrau la stat. Deci populismometrul se indreapta vanjos spre nivelul maxim.
Insa e chiar asa? La nivel de calcul cu creionul pe hartie folosind creier de Boc mic, totul pare simplu. Insa eu as proceda altfel. Eu as lua din bugetul tarii cateva milioane bune de euro si as angaja un prim-ministru bun, selectat din randul managerilor marilor companii. Apoi m-as gandi foarte serios daca nu cumva, din cauza salariilor mici, toti oamenii competenti vor pleca din functiile de la stat si in final vom ramane doar cu pilosii incapabili pusi doar pe licitatii si alte afaceri care dau gauri masive in banul statului. Si in final m-as intreba daca strategia asta atat de simpla si frumoasa de a reduce salariile la stat nu e decat ceva care il face sa doarma fericit pe Boc nu numai ziua ci si noaptea.

Update:

Zilele astea statul roman tocmai a platit 1,5 milioane de euro catre doua banci private pentru intermedierea vanzarii de obligatiuni de stat. Deci ce spuneam eu nu e nerealist, insa pentru politicieni e ok sa dai milioane la o firma privata ca sa iti faca treaba ta, insa, bineinteles, e anatema sa angajezi oameni capabili care ar face acelasi lucru.

Cine-a pus mall-ul in drum, ala n-a fost om nebun

Citesc pe wall-street.ro un articol cu titlul "Cine face marketing-ul mall-urilor" si aflu cum niste directori de marketing foarte priceputi ticluiesc diverse strategii pentru a atrage lumea in mall. Articolul respectiv chiar m-a facut sa zambesc serios pe sub mustata. Pentru mine problema reclamei mall-urilor e ca problema reclamei la paine calda. Lumea se duce la mall pentru simplul fapt ca exista. Nu e nevoie de nici o reclama. Mai mult, poti sa incerci sa il si ascunzi mall-ul respectiv ca oamenii tot or sa dea navala. Deci managerul care o sa se laude ca a atras lumea in mall, probabil ca e in stare sa incerce sa te convinga in mod serios ca tot el a facut oamenii sa respire aer.
Eu stiu foarte bine cine a facut cea mai buna reclama mall-urilor: taticutul lor, cel care le-a inventat. De atunci nu au mai avut nevoie de nici o reclama.
Nu zic, oamenii respectivi, directorii de marketing intervievati, au experienta destul de serioasa in domeniu si e posbil sa fie si foarte buni. Dar ar putea la fel de bine sa aiba doar un om care sa incaseze chiriile de la firme si totul ar merge la fel de struna. Numai ca in cazul asta ce pretext mai gasesti sa angajezi fete dragute...?

Statele Unite NU au intrat in faliment

Intru ieri pe Capital si vad mare in capul paginii stirea ca Statele Unite au dat faliment. Alerg repede in buncarul antiatomic, imi conectez laptopul antiradiatii la conexiunea de internet prin Morse si incep sa caut mai multe informatii. Mai intai intru pe Wall Street Journal, cel mai bine cotat ziar si site de business. Dar vad ca ei nu stiu nimic pe tema asta. Bine, hai sa vad si pe Reuters, care chipurile numai afaceri mananca de la micul dejun pana tarziu dupa miezul noptii. Si la ei o tacere mormantala. Deja incepe sa mi se infiripe o banuaiala. Totusi sa-i intreb si pe cei de la Bloomberg. Si ei tac malc. Mai sa fie! A naibii conspiratie! Sau stai! Nu cumva e posibil... Nuuu... Nu se poate! Ar fi oare posbil ca faimosul ziar Capital sa practice un stil de tabloid ieftin si sa nu mai faca diferenta intre Al Treilea Razboi Mondial si perlele Oanei Zavoranu? Pai atunci sa suga o ceapa si sa ii bag in beep-ul mamii lor, cu ma-sa si toata familia, care imi strica ei mie duminica in loc sa stau eu linistit in puncte punctele imbecilitatii ereditare a tot neamul lor din cauza careia in loc sa stau eu acum linistit sa speculez care ce farmazoni se intalnesc la Bilderberg si ce pun ei la cale acolo, stau acum si tremur in buncarul asta antiatomic.

P.S. Ce s-a intamplat de fapt. Niste chinezi panicosi s-au trezit sa se laude ca Statele Unite le datoreaza 1000 de miliarde de dolari si ca se tem ca n-or sa-si recupereze banii pentru ca ar fi posibil ca Statele Unite sa intre in faliment, adica datoria externa ar putea depasi PIB-ul. Bine mai fratilor, cum puteti lua in serios asa ceva? Numai un pic au racit cateva banci americane si era sa se rastoarne pamantul. Daca se imbolnaveste de-a binele America, nu zic daca moare de tot, eu nu mi-as face griji ca nu-mi recuperez banii, eu mi-as face griji ca n-o sa mai faca nici dracul afaceri pe planeta asta vreo cateva miliarde de ani. Asa ca mai bine sapati-va o groapa daca sunteti atat de convinsi ca Statele Unite au dat faliment si fiti atenti la bombe!

Cat de idioti pot fi cei de la Flanco???

Ce s-a intamplat: Altex a bagat niste laptopuri la promotie si concurentul lor Flanco s-a grabit sa le cumpere cu sutele.
Comentariu: Ok, inteleg, era o afacere foarte buna sa cumperi produsele respective. Insa justifica asta reclama imensa pe care o faci competitorului tau??? Pentru ca mie unuia imi vine acum sa ma duc pana la Altex sa vad daca mai au vreun laptop de ala care se vinde ca painea calda. Pe de alta parte, in nici un caz stirea asta nu ma face sa calc pe la Flanco. Nu mai zic de faptul ca faci vanzare concurentului tau, ceea ce mi se pare inacceptabil din principiu. Chiar sa fi fost o strategie justificata, achizitiile ar fi trebuit sa fie facute in mod anonim. Nu mai zic de faptul ca multi angajati Flanco au revenit la Altex pentru a-si cumpara si personal unele produse. Ce spune asta!? Daca pana si concurenta cumpara de la ei, inseamna ca au oferte cu adevarat bune. Doar oamenii astia sunt in domeniu si se pricep. Toata treaba asta mi se pare jenant de dureroasa pentru Flanco. O situatie care ar justifica gestul ar fi ca Flanco si Altex sa aiba acelasi proprietar sau sa urmeze o preluare sau un merging in viitorul imediat. Dar probabil nu e asa.
Si pentru inteligentul de manager de la Flanco: Nu, nu am sa ma duc sa cumpar vreun laptop din stocul respectiv de la Flanco, chiar de ar fi sa il dea cu aceeasi reducere. Am sa ma duc la Altex pentru ca ei chiar au oferte bune. Uite ce repede se epuizeaza stocul!

Update:
Directorul Flanco declara ca motivul actiunii respective ar fi faptul ca ei nu au reusit sa achizitioneze la un pret la fel de bun laptopurile respective de la HP. Ok, si ce faci atunci...? Cumperi de la concurenta, logic! De ce sa-ti obosesti neuronii si nervii in negocieri dure cu producatorul? Din punctul meu de vedere, asa ceva nu se face. Strategii de genul asta pot fi acceptate doar in talcioc.
Pe de alta parte nu sunt de acord nici cu decizia celor de la Altex de a schimba regulamentul promotiei atunci cand au aflat ca Flanco vrea sa le cumpere tot stocul. In locul lor as fi spus: -Veniti fratilor ca mai avem, va dam si discount. Vreti si card de fidelitate?

Update 2:
Nu vreau sa fiu nedrept si sa atribui decizia asta unui singur om, fie el director sau nu. Nu trebuie uitat nici faptul ca 60% din Flanco este detinut de Asesoft-ul lui Ghita, deci practic de Ghita. Omul care tocmai si-a bagat patronul in inchisoare. Dupa asa ceva, cam ce scrupule mai poti sa-i pretinzi omului?

Avem o presa corecta?

Citind rapid cateva titluri, am dat peste urmatoarea stire: "Grup de femei din Malaezia indeamna nevestele malaeziene sa fie tarfe in pat". Stire AFP. Ok, daca nu dai click sa citesti articolul, ramai cu impresia ca Malaezia e o tara musulmana de tip medieval, unde femeile sunt vehement incurajate sa faca pe plac sotilor.
Citind tot articolul afli ca de fapt e vorba de un grup foarte mic, de circa 800 de femei care in nici un caz nu reprezinta situatia reala din Malaezia. Mai mult, grupul respectiv e un continuator al unui alt grup, care a fost scos in afara legii. Mai afli ca in Malaezia foarte multe femei detin functii de conducere in companii si au o mentalitate cat se poate de moderna. In plus, marea majoritate a populatiei nu este de acord cu ideologia grupului respectiv sau il ignora considerandu-l drept o miscare ce urmareste doar sa socheze si sa atraga atentia.
Ca tot veni vorba de raspundere zilele astea, mai exista si responsabilitatea pentru ce spui si pentru o informare corecta, mai ales cand asta ti-e meseria. Ma refer aici si la anumiti politicieni care tot urla -Raspundere! dar vor sa uite de responsabilitatea de a spune adevarul.

Nu vor bancherii, bagam analisti, ne descurcam ce dracu'!

Omul care il face pe sef sa rada, e omul care face treaba sa mearga. Si pentru asta merita un post de ministru.
Intrebare: Oare la cine a facut Basescu aluzie cand a declarat referitor la Lazaroiu ca e unul dintre cei care a ales sa nu ramana la nivelul de a da sfaturi de pe margine?
Nu stiu!!! Eu nu (mai) stiu nimic. Eu nici macar nu mai spun nimic. Nu mai dau sfaturi, comentarii, nimic! Domnu' Basescu, va rog, imi asum toata raspunderea! Nu aveti cumva si pentru mine acolo un post, hai nu zic de ministru, dar macar un secretar de stat ceva... Se poate?
Nenorocitii astia de comentatori-analisti! Mama lor de sfatuisti de pe margine! La munca mai, la munca!!! La munca la Ministerul Muncii desigur.

Va oferim ministri si prim ministri

Lecturandu-l pe Ciutacu, am dat peste un subiect pe care in mod normal nu m-as fi obosit sa-l comentez insa replica Ciutacului mi-a provocat un respect si un interes deosebit si in concluzie nu m-am putut abtine sa nu imi ofer opinia. Este vorba de o afirmatie a presedintelui Basescu, in care ii apostrofa pe cei din BNR ca prefera sa ofere sfaturi de pe margine in loc sa isi asume raspunderea acceptarii unui post de premier sau de ministru. Eu unul as fi comentat, cel mult, doar ca ceea ce vrea de fapt Basescu sa spuna e: -Ori veniti aici sa fiti papusile mele de paie, ori taceti dracu' din gura! Insa Ciutacu a reusit sa comenteze intr-un mod putin mai creativ. Pe scurt, din toata treaba asta, Ciutacu a inteles ca presedintele asteapta doar un telefon de la greii BNR si le lasa si numarul: 89.89.189.