Ce-as face daca as fi Mark Zuckerberg?

Intr-un articol de pe WSJ, vesnic sursa mea de inspiratie, autorul se plangea ca nu exista inca un site web care sa ofere acces complet la tot ce inseamna muzica, contra unei mici taxe lunare in jur de 4 $ si considera asta drept o ocazie ratata atat pentru business-ul online cat si pentru clientii potentiali.
Sunt de acord cu el. Si mie mi-ar placea sa am acces la download de muzica nelimitat pentru 4$ pe luna, pe care sa-i platesc eventual imediat printr-un sms. In momentul asta exista doar varianta achizitionarii de tunes la un pret ce poate ajunge si la 1 € pe piesa. Gasirea unei solutii pentru a realiza ce isi dorea autorul ar implica aducerea la aceeasi masa a tuturor caselor de discuri si a le convinge sa accepte lucrul asta. Mai este problema ca un oarecare artist sa nu fie de acord. Insa de ce ar accepta artistii si companiile din industria muzicala asta cand le este mult mai facil sa isi ia banutii pe fiecare piesa downloadata in parte? Este si dificultatea de a sti cum sa distribui in mod corect banii pentru fiecare artist in parte. Autorul propune varianta de a-i plati in functie de numarul de downloaduri. Insa astea trebuie verificate, dovedite si e posibil oricand sa existe suspiciuni. In concluzie, o gramada de probleme si o misiune aproape imposibila.
Asta am crezut la inceput. Apoi mi-a venit ideea! Dar daca s-ar duce Facebook-ul sau YouTube-ul sa le propuna asta artistilor? Ma refer la a gasi o varianta de a oferi muzica folosind platformele deja existente. Si mi-am adus aminte de Andrew Carnegie. Tipul a facut urmatoarea chestie: prin diverse manevre a adus toti producatorii de otel din SUA sub aceeasi umbrela si a creat o noua companie care practic detinea monopolul. In ziua cand a fost creata, compania a ajuns sa valoreze la bursa dublu fata de cat ar fi valorat companiile individuale luate separat, prin simplul fapt ca detinea monopolul iar miscarea respectiva a reusit sa creeze o impresie foarte puternica. Ce-ar fi daca cineva ar face acelasi lucru in industria muzicala? Vorbim de sute de milioane de clienti si de un profit de miliarde de dolari pe luna. Insa totul poate deveni astronomic daca vorbim si de listarea la bursa.

P.S. Acum pe bune, ce as face daca as fi Mark Zuckerberg...? Mi-as lua un Ferrari editie limitata si o alta prietena. Totusi e pacat sa ai atatia bani si sa n-ai o prietena frumoasa. Don't hate me Mark! (Pe bune, i-ati vazut prietena? Oh!)

Razboiul branzei de vaca din Israel face valuri pe Facebook

Credeati ca Facebook-ul poate fi folosit doar pentru a schimba regimuri politice, cum s-a intamplat, de exemplu, cu rasturnarea presedintelui egiptean? Nu! In Israel, pot sa cada bombe, poti sa ai fasii Gaza si alte mizilicuri insa totul e de fapt pana la branza de vaca. Nu e de gluma, oamenii astia vor sa aiba in fiecare dimineata la micul dejun branza lor de vaca, si asta la un pret rezonabil. Iar totul a explodat cand compania Tnuva, care controleaza 70% din piata de lactate din Israel a crescut preturile.
Un israelian a lansat o initiativa pe Facebook pentru boicotarea produselor firmei respective. Peste 100000 de persoane s-au alaturat iar branzeturile cu marca respectiva au inceput sa putrezeasca pe rafturile supermarketurilor. Compania a anuntat in mod oficial pierderi de 15% in vanzari insa surse neoficiale spun ca s-ar apropia de 25%. In final a intrevenit si prim-ministrul in solutionarea problemei si s-a propus chiar varianta de a se importa cantitati mari de branza.
Compania Tnuva a fost nevoita pana la urma sa scada preturile cu 30%, fiind urmata si de toate celelalte companii de lactate.
In cazul in care credeati ca preturile la branzeturi sunt exagerat de mari in Israel, mentionez ca nu e deloc asa. 250 de grame de branza de vaca in Israel costa in jur de 1,3 $ iar in Statele Unite aproximativ 2,8 $. Insa se stie ca evreii nu accepta niciodata o afacere proasta!

Sursa: Wall Street Journal

Ce frumoasa e globalizarea... Dar totusi, mars acasa!

Citesc un articol pe Wall Street Journal legat de Toscana mea de bastina. Se pare ca o comunitate mare de chinezi si-au facut cuib in zona Florentei, o zona renumita pentru producatorii de textile, si ameninta sa distruga industria locala prin concurenta neloiala si frauda. Practic, chinezii angajeaza oameni adusi direct din China, fara acte si platiti foarte prost. Mai mult, aduc materie prima din China, foarte ieftin. La toate astea se adauga evaziunea fiscala masiva. Nu tin acte sau au contabilitate dubla, una pentru stat si alta pentru ei. In final, ei vand imbracaminte cu eticheta Made in Italy realizata la niste costuri evident mai mici. In ultimii ani au scos din afaceri aproximatix jumatate din miile de producatori italieni de textile din zona. In schimb au trimis sute de milioane de euro in China, bani neimpozitati si nedeclarati.
Insa intr-un tarziu italienii au inceput sa loveasca si ei. Politia italiana a facut raiduri masive in randul chinezilor si in jur de 70 de firme au in momentul asta activitatea blocata si sunt investigate.
Cam asta se inampla cand deschizi larg portile la nivel global. Personal chiar n-as vrea sa cumpar ceva italian si sa ma intreb apoi daca n-a fost facut intr-un atelier mai dosnic. Pe de alta parte, sa nu uitam ca la un moment dat am fost si noi chinezi.

E bine ca angajatii la stat sa fie platiti prost?

Citesc un articol pe wall-street.ro cu tema scaderii salariilor in societatile de stat. Prim-ministrul Boc ar fi observat ca in Posta Romana sunt salarii prea mari si cauta solutii pentru reducerea lor.
La o prima vedere, totul in regula. Tara are buget mic, sa fie si salariile la stat mici, toata lumea sa suporte povara etc. In plus, ca om politic ai parte de toata sustinerea omului din popor, care nu gandeste mai mult de lungul nasului si care rade satisafacut ca le-a murit capra si alora care lucrau la stat. Deci populismometrul se indreapta vanjos spre nivelul maxim.
Insa e chiar asa? La nivel de calcul cu creionul pe hartie folosind creier de Boc mic, totul pare simplu. Insa eu as proceda altfel. Eu as lua din bugetul tarii cateva milioane bune de euro si as angaja un prim-ministru bun, selectat din randul managerilor marilor companii. Apoi m-as gandi foarte serios daca nu cumva, din cauza salariilor mici, toti oamenii competenti vor pleca din functiile de la stat si in final vom ramane doar cu pilosii incapabili pusi doar pe licitatii si alte afaceri care dau gauri masive in banul statului. Si in final m-as intreba daca strategia asta atat de simpla si frumoasa de a reduce salariile la stat nu e decat ceva care il face sa doarma fericit pe Boc nu numai ziua ci si noaptea.

Update:

Zilele astea statul roman tocmai a platit 1,5 milioane de euro catre doua banci private pentru intermedierea vanzarii de obligatiuni de stat. Deci ce spuneam eu nu e nerealist, insa pentru politicieni e ok sa dai milioane la o firma privata ca sa iti faca treaba ta, insa, bineinteles, e anatema sa angajezi oameni capabili care ar face acelasi lucru.

Cine-a pus mall-ul in drum, ala n-a fost om nebun

Citesc pe wall-street.ro un articol cu titlul "Cine face marketing-ul mall-urilor" si aflu cum niste directori de marketing foarte priceputi ticluiesc diverse strategii pentru a atrage lumea in mall. Articolul respectiv chiar m-a facut sa zambesc serios pe sub mustata. Pentru mine problema reclamei mall-urilor e ca problema reclamei la paine calda. Lumea se duce la mall pentru simplul fapt ca exista. Nu e nevoie de nici o reclama. Mai mult, poti sa incerci sa il si ascunzi mall-ul respectiv ca oamenii tot or sa dea navala. Deci managerul care o sa se laude ca a atras lumea in mall, probabil ca e in stare sa incerce sa te convinga in mod serios ca tot el a facut oamenii sa respire aer.
Eu stiu foarte bine cine a facut cea mai buna reclama mall-urilor: taticutul lor, cel care le-a inventat. De atunci nu au mai avut nevoie de nici o reclama.
Nu zic, oamenii respectivi, directorii de marketing intervievati, au experienta destul de serioasa in domeniu si e posbil sa fie si foarte buni. Dar ar putea la fel de bine sa aiba doar un om care sa incaseze chiriile de la firme si totul ar merge la fel de struna. Numai ca in cazul asta ce pretext mai gasesti sa angajezi fete dragute...?

Statele Unite NU au intrat in faliment

Intru ieri pe Capital si vad mare in capul paginii stirea ca Statele Unite au dat faliment. Alerg repede in buncarul antiatomic, imi conectez laptopul antiradiatii la conexiunea de internet prin Morse si incep sa caut mai multe informatii. Mai intai intru pe Wall Street Journal, cel mai bine cotat ziar si site de business. Dar vad ca ei nu stiu nimic pe tema asta. Bine, hai sa vad si pe Reuters, care chipurile numai afaceri mananca de la micul dejun pana tarziu dupa miezul noptii. Si la ei o tacere mormantala. Deja incepe sa mi se infiripe o banuaiala. Totusi sa-i intreb si pe cei de la Bloomberg. Si ei tac malc. Mai sa fie! A naibii conspiratie! Sau stai! Nu cumva e posibil... Nuuu... Nu se poate! Ar fi oare posbil ca faimosul ziar Capital sa practice un stil de tabloid ieftin si sa nu mai faca diferenta intre Al Treilea Razboi Mondial si perlele Oanei Zavoranu? Pai atunci sa suga o ceapa si sa ii bag in beep-ul mamii lor, cu ma-sa si toata familia, care imi strica ei mie duminica in loc sa stau eu linistit in puncte punctele imbecilitatii ereditare a tot neamul lor din cauza careia in loc sa stau eu acum linistit sa speculez care ce farmazoni se intalnesc la Bilderberg si ce pun ei la cale acolo, stau acum si tremur in buncarul asta antiatomic.

P.S. Ce s-a intamplat de fapt. Niste chinezi panicosi s-au trezit sa se laude ca Statele Unite le datoreaza 1000 de miliarde de dolari si ca se tem ca n-or sa-si recupereze banii pentru ca ar fi posibil ca Statele Unite sa intre in faliment, adica datoria externa ar putea depasi PIB-ul. Bine mai fratilor, cum puteti lua in serios asa ceva? Numai un pic au racit cateva banci americane si era sa se rastoarne pamantul. Daca se imbolnaveste de-a binele America, nu zic daca moare de tot, eu nu mi-as face griji ca nu-mi recuperez banii, eu mi-as face griji ca n-o sa mai faca nici dracul afaceri pe planeta asta vreo cateva miliarde de ani. Asa ca mai bine sapati-va o groapa daca sunteti atat de convinsi ca Statele Unite au dat faliment si fiti atenti la bombe!

Cat de idioti pot fi cei de la Flanco???

Ce s-a intamplat: Altex a bagat niste laptopuri la promotie si concurentul lor Flanco s-a grabit sa le cumpere cu sutele.
Comentariu: Ok, inteleg, era o afacere foarte buna sa cumperi produsele respective. Insa justifica asta reclama imensa pe care o faci competitorului tau??? Pentru ca mie unuia imi vine acum sa ma duc pana la Altex sa vad daca mai au vreun laptop de ala care se vinde ca painea calda. Pe de alta parte, in nici un caz stirea asta nu ma face sa calc pe la Flanco. Nu mai zic de faptul ca faci vanzare concurentului tau, ceea ce mi se pare inacceptabil din principiu. Chiar sa fi fost o strategie justificata, achizitiile ar fi trebuit sa fie facute in mod anonim. Nu mai zic de faptul ca multi angajati Flanco au revenit la Altex pentru a-si cumpara si personal unele produse. Ce spune asta!? Daca pana si concurenta cumpara de la ei, inseamna ca au oferte cu adevarat bune. Doar oamenii astia sunt in domeniu si se pricep. Toata treaba asta mi se pare jenant de dureroasa pentru Flanco. O situatie care ar justifica gestul ar fi ca Flanco si Altex sa aiba acelasi proprietar sau sa urmeze o preluare sau un merging in viitorul imediat. Dar probabil nu e asa.
Si pentru inteligentul de manager de la Flanco: Nu, nu am sa ma duc sa cumpar vreun laptop din stocul respectiv de la Flanco, chiar de ar fi sa il dea cu aceeasi reducere. Am sa ma duc la Altex pentru ca ei chiar au oferte bune. Uite ce repede se epuizeaza stocul!

Update:
Directorul Flanco declara ca motivul actiunii respective ar fi faptul ca ei nu au reusit sa achizitioneze la un pret la fel de bun laptopurile respective de la HP. Ok, si ce faci atunci...? Cumperi de la concurenta, logic! De ce sa-ti obosesti neuronii si nervii in negocieri dure cu producatorul? Din punctul meu de vedere, asa ceva nu se face. Strategii de genul asta pot fi acceptate doar in talcioc.
Pe de alta parte nu sunt de acord nici cu decizia celor de la Altex de a schimba regulamentul promotiei atunci cand au aflat ca Flanco vrea sa le cumpere tot stocul. In locul lor as fi spus: -Veniti fratilor ca mai avem, va dam si discount. Vreti si card de fidelitate?

Update 2:
Nu vreau sa fiu nedrept si sa atribui decizia asta unui singur om, fie el director sau nu. Nu trebuie uitat nici faptul ca 60% din Flanco este detinut de Asesoft-ul lui Ghita, deci practic de Ghita. Omul care tocmai si-a bagat patronul in inchisoare. Dupa asa ceva, cam ce scrupule mai poti sa-i pretinzi omului?

Avem o presa corecta?

Citind rapid cateva titluri, am dat peste urmatoarea stire: "Grup de femei din Malaezia indeamna nevestele malaeziene sa fie tarfe in pat". Stire AFP. Ok, daca nu dai click sa citesti articolul, ramai cu impresia ca Malaezia e o tara musulmana de tip medieval, unde femeile sunt vehement incurajate sa faca pe plac sotilor.
Citind tot articolul afli ca de fapt e vorba de un grup foarte mic, de circa 800 de femei care in nici un caz nu reprezinta situatia reala din Malaezia. Mai mult, grupul respectiv e un continuator al unui alt grup, care a fost scos in afara legii. Mai afli ca in Malaezia foarte multe femei detin functii de conducere in companii si au o mentalitate cat se poate de moderna. In plus, marea majoritate a populatiei nu este de acord cu ideologia grupului respectiv sau il ignora considerandu-l drept o miscare ce urmareste doar sa socheze si sa atraga atentia.
Ca tot veni vorba de raspundere zilele astea, mai exista si responsabilitatea pentru ce spui si pentru o informare corecta, mai ales cand asta ti-e meseria. Ma refer aici si la anumiti politicieni care tot urla -Raspundere! dar vor sa uite de responsabilitatea de a spune adevarul.

Nu vor bancherii, bagam analisti, ne descurcam ce dracu'!

Omul care il face pe sef sa rada, e omul care face treaba sa mearga. Si pentru asta merita un post de ministru.
Intrebare: Oare la cine a facut Basescu aluzie cand a declarat referitor la Lazaroiu ca e unul dintre cei care a ales sa nu ramana la nivelul de a da sfaturi de pe margine?
Nu stiu!!! Eu nu (mai) stiu nimic. Eu nici macar nu mai spun nimic. Nu mai dau sfaturi, comentarii, nimic! Domnu' Basescu, va rog, imi asum toata raspunderea! Nu aveti cumva si pentru mine acolo un post, hai nu zic de ministru, dar macar un secretar de stat ceva... Se poate?
Nenorocitii astia de comentatori-analisti! Mama lor de sfatuisti de pe margine! La munca mai, la munca!!! La munca la Ministerul Muncii desigur.

Va oferim ministri si prim ministri

Lecturandu-l pe Ciutacu, am dat peste un subiect pe care in mod normal nu m-as fi obosit sa-l comentez insa replica Ciutacului mi-a provocat un respect si un interes deosebit si in concluzie nu m-am putut abtine sa nu imi ofer opinia. Este vorba de o afirmatie a presedintelui Basescu, in care ii apostrofa pe cei din BNR ca prefera sa ofere sfaturi de pe margine in loc sa isi asume raspunderea acceptarii unui post de premier sau de ministru. Eu unul as fi comentat, cel mult, doar ca ceea ce vrea de fapt Basescu sa spuna e: -Ori veniti aici sa fiti papusile mele de paie, ori taceti dracu' din gura! Insa Ciutacu a reusit sa comenteze intr-un mod putin mai creativ. Pe scurt, din toata treaba asta, Ciutacu a inteles ca presedintele asteapta doar un telefon de la greii BNR si le lasa si numarul: 89.89.189.