In primul rand, sa nu aveti iluzia ca sunt vreun mistic sau ca incerc sa conving pe cineva ca as fi vreun sfant. Dimpotriva, sunt cel mai mare fariseu, vames si desfranat. Nu e exclus sa ma auziti spunand bancuri cu Iisus sau cu preoti. In mod normal conceptia mea despre crestinism e cam asa: nu primestI nImic in viata asta, trebuie sa suferi pentru ceva ce primesti in lumea cealalta, deci nimic concret. Insa uneori se intampla ca simt ca ma invart in cerc, nu mai inteleg nimic, si atunci caut o lumina in lumea spirituala. Am studiat pana acum Upanishadele hinduse, sutrele budiste, Coranul musulmanilor, Tanakhul iudaic, si altele. In fiecare am gasit ceva interesant dar in final nu am fost pe deplin satisfacut. Din crestinism nu am inteles nimic, dupa cum v-am spus. Hinduismul si budismul sunt destul de clare, predomina elementul intelectual, totul e spirit si spiritul e in toate. Islamul si Iudaismul, la fel, e simplu, razboi si violenta si supunere fata de Dumnezeu. Crestinismul e mai ciudat, nu inteleg nimic din el. Si totusi, intr-un final, obosit de atatea cautari, mai citesc si Evanghelia. De inteles tot nu inteleg nimic dar asta nu are nici o importanta. Dupa vreo trei capitole simt ca am o pace profunda, nu ma mai tulbura nimic. Multe lucruri le vad mult mai clar, mult mai simplu. Imi dau seama ca ma tulburau niste prostii. Si atunci privesc cu altii ochi pe Iisus si crestinismul. Stiu sigur ca acolo e ceva foarte puternic pe care eu nu il inteleg. Paste fericit! Hristos a inviat!
